Lorsque l’amour se meurt et que jusqu’à ta dernière larme, tu pleure

A force de prendre des gifles, à force de déceptions et à force de larmes, je me dis que je suis probablement un piètre jockey, à savoir, le fait de n’attirer que les mauvais chevaux.

L’amitié, ce sentiment qui, si il est consommé dans la règle de l’art est un amour platonique. Toutefois, même en amitié il y a des règles, des limites et un épilogue. Dans la vie à force d’expériences plus ou moins douloureuses, j’ai fini par me dire qu’à partir du moment ou une chose commence et ce, tout particulièrement dans le relationnel, c’est déjà le début de la fin.

Rien ne dure dans la vie, la vie elle-même est éphémère et tout donner sans rerecevoir vraiment (…) je me demande si je devrais poursuivre dans cette voie.

Celui qui donne est considéré aux yeux de la société comme quelqu’un de suspect, quelqu’un qui a forcément une idée derrière la tête alors qu’à l’inverse, la pire des crapule, celui qui trahi son meilleur ami, celui qui est capable de vendre sa mère au plus offrant sera salué pour sa réussite sociale.

Je ne mange pas de ce pain là et comme le dit le dicton: « Mieux vaut être seul que mal accompagné ».

Alors oui, bon gré ou mal gré les centaines d’amis dont je suis entouré, je suis seul et vraiment heureux de l’être.

Se monde se construit autour de l’hypocrisie, du mensonge, du déni, de l’ignorance, de la peur primaire, et tout ce qui fait que ce monde qui pourrait ressembler au paradis n’est qu’un enfer dont nous attisons les braises jour après jour;  nous en sommes les seuls responsables.

Dédié à mon Ami Rares Mihai Florescu.

Vidéo: Peter Yorn « Lose you »

• Merci au label Columbia / Sony Music

Când dragostea moare și când până la ultima lacrimă, plângi

Lovitură după lovitură, dezamăgire după dezamăgire, lacrimă după lacrimă, îmi spun că trebuie să fiu un jocheu rău, adică să mă înconjoară doar de cai răi.

Prietenia, acest sentiment care, desăvârșit în regulile artei, este o iubire platonică. Totuși, chiar și în prietenie există reguli, limite și un epilog. În viața bazată pe experiențe mai mult sau mai puțin dureroase, am ajuns să-mi spun că din momentul în care ceva începe, mai ales în relații, este deja începutul sfârșitului.

Nimic nu durează în viață, viața însăși este trecătoare și dăruind totul fără a primi cu adevărat (…) mă întreb dacă ar trebui să continui pe acest drum.

Persoana care dăruiește este considerată în ochii societății drept cineva suspect, cineva care are neapărat o idee în spatele capului, în timp ce, dimpotrivă, cel mai rău ticălos, cel care și-a trădat cel mai bun prieten, cel care este capabil să-și vândă mama lui cel mai mare ofertant va fi salutat pentru succesul său social.

Nu mănânc pâinea aia și după cum se spune: „Mai bine să fii singur decât în ​​companie proastă”.

Așa că da, vrând-nevrând, sutele de prieteni de care sunt înconjurat, sunt singur cu mine și foarte fericit să fiu.

Această lume este construită în jurul ipocriziei, minciunii, negării, igno9^¨ranței, fricii primare, și toate acestea fac din această lume, care ar putea arăta ca un paradis, un iad al cărui jar îl hrănim zi de zi. Suntem singurii responsabili pentru nenorocirea noastră.

Dedicat prietenului meu Rrares Mihai Florescu.

Vidéo: Peter Yorn « Lose you »

• Mulțumim Columbia Records / Sony Music

When love dies and until your last tear, you cry

L’hôpital qui se fou de la charité

• Recommander aux pauvres d’être économes c’est chose à la fois grotesque et insultante. Cela revient à conseiller à un homme qui meurt de faim de manger moins.

Spitalul căruia nu-i pasă de caritate

• A le cere celor săraci să se lipsească și mai mult este absurd și jignitor. Este ca și cum ai sfătui un om înfometat să mănânce mai puțin.

The hospital that doesn’t care about charity

• To recommend to the poor to be thrifty is both grotesque and insulting. It’s like advising a starving man to eat less.

Stéphane Guibert Facebook / Stéphane Guibert VK