Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu
« Après la Russie plusieurs soleils apparaissent dans une station de ski en Europe du Nord. Le Dôme qui nous maintient en prison et nous empêche de voir notre monde tel qu’il est réellement, est en train de s’effondrer avec l’état profond. »
Un parhélie est une partie du phénomène de halo solaire, auquel il est associé, mais qui est souvent très partiellement ou pas du tout visible.
Le phénomène consiste essentiellement en l’apparition de deux images lumineuses, aux couleurs du spectre solaire, éloignées de l’astre d’une distance angulaire comprise entre 22° (petit halo) et 46° (grand halo). Elles sont placées de part et d’autre du Soleil, sur une ligne horizontale appelée « cercle parhélique », qui peut-être ou non apparent.
Cette lumière blanche peut être si brillante qu’elle donne l’impression de répliques du Soleil. Il arrive fréquemment qu’un seul des deux parhélies soit visible.
Le phénomène se produit lorsque le Soleil est assez bas sur l’horizon et que l’atmosphère est chargée de cristaux de glace présents dans les nuages de haute altitude appelés cirrus ou cirrostratus.
Il est plus fréquent dans les régions polaires, car de nombreux nuages bas y sont, eux aussi, chargés de particules de glace. Les cristaux se constituent naturellement dans les nuages suivant une symétrie hexagonale, en prenant la forme d’un prisme allongé, ou bien d’un hexagone ou d’une étoile à six branches aplatis.
Durant leur chute, ces particules, qui présentent des angles tous égaux à 60° ou 120°, peuvent s’orienter spontanément dans le même sens et forment un réseau de prismes qui reflète et réfracte la lumière solaire. Lorsque la lumière traverse des cristaux entre faces formant entre elles un angle de 60° conditionnant la dimension apparente du halo principal, ou petit halo. Les parhélies sont situés à ce même angle de part et d’autre du soleil lorsque celui-ci est sur l’horizon, et s’en écartent d’autant plus qu’il est haut dans le ciel.
La durée de son apparition varie de quelques secondes à plusieurs dizaines de minutes.
„După Rusia, mai mulți sori apar într-o stațiune de schi din nordul Europei. Domul care ne ține întemnițați și ne împiedică să ne vedem lumea așa cum este ea cu adevărat, se prăbușește odată cu starea adâncă.”
Un parhelion este o parte a fenomenului de halo solar, cu care este asociat, dar care este adesea foarte parțial sau deloc vizibil.
Fenomenul constă în esență în apariția a două imagini luminoase, în culorile spectrului solar, la distanță de stea cu o distanță unghiulară cuprinsă între 22° (aureola mică) și 46° (aureola mare). Ele sunt plasate de ambele părți ale Soarelui, pe o linie orizontală numită „cerc parhelic”, care poate fi sau nu aparentă.
Această lumină albă poate fi atât de strălucitoare încât arată ca niște replici ale Soarelui. Se întâmplă adesea ca doar una dintre cele două parhelii să fie vizibilă.
Fenomenul are loc atunci când Soarele este destul de jos la orizont și atmosfera este încărcată cu cristale de gheață prezente în norii de mare altitudine numiti cirrus sau cirrostratus.
Este mai frecventă în regiunile polare, deoarece mulți nori de jos de acolo sunt, de asemenea, încărcați cu particule de gheață. Cristalele se formează în mod natural în nori urmând o simetrie hexagonală, luând forma unei prisme alungite sau a unui hexagon aplatizat sau a unei stele cu șase colțuri.
În timpul căderii lor, aceste particule, care au unghiuri toate egale cu 60° sau 120°, se pot orienta spontan în aceeași direcție și pot forma o rețea de prisme care reflectă și refractă lumina soarelui. Când lumina trece prin cristale între fețe formând între ele un unghi de 60° care condiționează dimensiunea aparentă a halou-ului principal, sau halou mic. Parhelia sunt situate în același unghi de fiecare parte a soarelui atunci când acesta se află la orizont și se îndepărtează mai mult de el cu cât este mai sus pe cer.
Durata apariției sale variază de la câteva secunde la câteva zeci de minute.
« After Russia several suns appear in a ski resort in northern Europe. The Dome that keeps us imprisoned and prevents us from seeing our world as it really is, is collapsing with the deep state . »
A parhelion is a part of the solar halo phenomenon, with which it is associated, but which is often very partially or not at all visible.
The phenomenon essentially consists of the appearance of two luminous images, in the colors of the solar spectrum, distant from the star by an angular distance of between 22° (small halo) and 46° (large halo). They are placed on either side of the Sun, on a horizontal line called a « parhelic circle », which may or may not be apparent.
This white light can be so bright that it looks like replicas of the Sun. It often happens that only one of the two parhelia is visible.
The phenomenon occurs when the Sun is quite low on the horizon and the atmosphere is charged with ice crystals present in high altitude clouds called cirrus or cirrostratus.
It is more frequent in the polar regions, because many low clouds there are also loaded with ice particles. Crystals form naturally in clouds following a hexagonal symmetry, taking the form of an elongated prism, or a flattened hexagon or six-pointed star.
During their fall, these particles, which have angles all equal to 60° or 120°, can spontaneously orient themselves in the same direction and form a network of prisms which reflect and refract sunlight. When the light passes through crystals between faces forming between them an angle of 60° conditioning the apparent dimension of the main halo, or small halo. The parhelia are located at this same angle on either side of the sun when it is on the horizon, and move further away from it the higher it is in the sky.
The duration of its appearance varies from a few seconds to several tens of minutes.
» La force réside dans l’absence de crainte, et non dans la quantité de chair et de muscle que nous avons dans notre corps. «
Ghandi
« Celui qui fait abstraction de la mort sous toutes ses formes devient une menace indestructible contre le système. »
Stéphane Guibert
„Puterea constă în absența fricii, nu în cantitatea de carne și mușchi pe care o avem în corpul nostru.”
Ghandi
„Cel care ignoră moartea în toate formele ei devine o amenințare indestructibilă de a distruge sistemul.”
Stéphane Guibert
“Strength lies in the absence of fear, not in the amount of flesh and muscle we have in our body.”
Ghandi
« He who ignores death in all its shapes becomes an indestructible threat against the system. »
Stéphane Guibert
Bien qu’en le consommant (fumer) abusivement, le cannabis peut avoir sur la santé des retombées négatives comme notamment des crises de tachycardie, une baisse du Q.I de 3 à 6 points chez l’adulte et jusqu’à 8 points chez les plus jeunes, Bob Marley en consommait et il en faisait même sa marque de fabrique ; cela augmentait son inspiration et c’était pour-lui une manière de faire le pied de nez au système contre lequel il se révoltait.
Bob Marley disait que l’herbe était bonne pour tout et qu’il ne comprenait pas les gens qui lutaient contre.
Deși consumat (fumat) în exces, canabisul poate avea efecte negative asupra sănătății, precum atacuri de tahicardie, o scădere a IQ de 3 până la 6 puncte la adulți și până la 8 puncte la tineri, Bob Marley l-a consumat și chiar și-a făcut marca comercială. . ; i-a sporit inspirația și a fost o modalitate pentru el de a fugi de sistemul împotriva căruia se răzvrătea.
Bob Marley a spus că iarba este bună pentru toate și că nu i-a înțeles pe cei care s-au luptat cu ea.
Although consuming (smoking) excessively, cannabis can have negative repercussions on health, such as tachycardia attacks, a drop in IQ of 3 to 6 points in adults and up to 8 points in young people, Bob Marley consumed it and even made it his trademark; it increased his inspiration and it was a way for him to flee the system against which he was rebelling.
Bob Marley said weed was good for everything and he didn’t understand people who struggled against with it.
La nuit du 26 Février, 41 jours après le début de la guerre, les avions et les hélicoptères américains attaquent des milliers d’irakiens civils et soldats, en fuite vers le Koweït. Le bombardement commence à minuit et dure des heures. Il n’y aura pas de rescapé.
Le lendemain, les pools des reporters filment 80 kilomètres de route jonchés de milliers de carcasses de voitures, de bus, de camions et d’une poignée de tanks.
Les cadavres ne seront jamais dénombrés.
Les États-Unis sont accusés de crime de guerre mais l’affaire ne sera jamais portée devant un tribunal international.
Le 11 septembre a servi de prétexte pour déclencher des guerres anti terrorisme, afin de laminer des civilisations, détruire ou exploiter des ressources, provoquer le chaos et l’immigration pour asservir les peuples.
În noaptea de 26 februarie, la 41 de zile după începerea războiului, avioanele și elicopterele americane au atacat mii de civili și soldați irakieni care fugeau în Kuweit. Bombardamentul începe la miezul nopții și durează ore întregi. Nu vor exista supraviețuitori.
A doua zi, bazinele de reporteri filmează 80 de kilometri de drum presărat cu mii de carcase de mașini, autobuze, camioane și o mână de tancuri.
Cadavrele nu vor fi niciodată numărate.
Statele Unite sunt acuzate de crime de război, dar cazul nu va fi niciodată adus în fața unui tribunal internațional.
9/11 a fost folosit ca pretext pentru a declanșa războaie împotriva terorismului, pentru a submina civilizațiile, a distruge sau a exploata resursele, a provoca haos și imigrație pentru a înrobi popoarele.
On the night of February 26, 41 days after the start of the war, American planes and helicopters attacked thousands of Iraqi civilians and soldiers fleeing to Kuwait. The bombardment begins at midnight and lasts for hours. There will be no survivors.
The next day, the reporter pools film 80 kilometers of road strewn with thousands of wrecked cars, buses, trucks and a handful of tanks.
The corpses will never be counted.
The United States is accused of war crimes but the case will never be brought before an international tribunal.
9/11 was used as a pretext to start wars against terrorism, in order to undermine civilizations, destroy or exploit resources, cause chaos and immigration to enslave peoples.
False Flag: Ghost plane
« La légende raconte qu’un jour la vérité et le Mensonge se sont croisés. »
– Bonjour, a dit le Mensonge.
– Bonjour, a dit la Vérité.
– Belle journée, a continué le Mensonge.
Alors la Vérité est allée voir si c’était vrai. Ça l’était.
– Belle journée, a alors répondu la vérité.
– Le lac est encore plus beau, a dit le mensonge avec un joli sourire.
Alors la Vérité a regardé vers le lac et a vu que le mensonge disait la vérité et a hoché la tête.
Le Mensonge a couru vers l’eau et a lancé …
– L’eau est encore plus belle et tiède. Allons nager !
La vérité a touché l’eau avec ses doigts et elle était vraiment belle et tiède. Alors la Vérité a fait confiance au mensonge. Les deux ont enlevé leurs vêtements et ont nagé tranquillement.
Un peu plus tard, le mensonge est sorti, il s’est habillé avec les vêtements de la vérité et il est parti.
La vérité, incapable de porter les habits du mensonge a commencé à marcher sans vêtements et tout le monde s’est éloigné en la voyant nue. Attristée, abandonnée, la Vérité se réfugia au fond d’un puits. C’est ainsi que depuis lors les gens préfèrent accepter le Mensonge déguisé en vérité que la Vérité nue. »
La vérité sortant du puits – Jean-Léon Gérôme 1896
„Legenda spune că într-o zi adevărul și minciuna s-au încrucișat”.– Bună, a spus Adevărul.– Bună, a spus Adevărul.
– O zi frumoasă, spuse mincinosul
Deci Adevărul a mers să vadă dacă este adevărat. Era.
– Zi frumoasă, apoi a răspuns adevărul.
– Lacul este și mai frumos, a spus minciuna cu un zâmbet frumos.
Așadar, Adevărul s-a uitat la lac și a văzut minciuna spunând adevărul și a dat din cap.
Minciuna a fugit în apă și a spus …
– Apa este și mai frumoasă și mai caldă. Să mergem să înotăm !
Adevărul a atins apa cu degetele și a fost atât de încântătoare și călduță. Deci Adevărul a avut încredere în minciună. Cei doi și-au scos hainele și au înotat în liniște.
Puțin mai târziu a ieșit minciuna, s-a îmbrăcat în hainele adevărului și a plecat.
Adevărul, incapabil să poarte hainele minciunii, a început să meargă fără haine și toată lumea a plecat văzând-o goală. Întristat, abandonat, Adevărul s-a refugiat în fundul unei fântâni. Astfel, de atunci oamenii au preferat să accepte Minciuna deghizată ca adevăr decât Adevărul gol. «
Adevărul venind din fântână – Jean-Léon Gérôme 1896
« Legend has it that one day Truth and Lie crossed paths. »
– Hello, said the Lie.
– Hello, said the Truth.
– Beautiful day, continued the Lie.
So the Truth went to see if it was true. It was.
– Beautiful day, then answered the truth.
– The lake is even more beautiful, said the lie with a pretty smile.
So the Truth looked to the lake and saw the lie was telling the truth and nodded. The Lie ran into the water and said …
– The water is even more beautiful and warm. Let’s go swimming !
The truth touched the water with her fingers and it was so lovely and lukewarm. So the Truth trusted the lie. The two took off their clothes and swam quietly.
A little later the lie came out, he dressed in the clothes of truth and left.
The truth, unable to wear the clothes of lying began to walk without clothes and everyone walked away seeing her naked. Saddened, abandoned, Truth took refuge at the bottom of a well. Thus since then people have preferred to accept the Lie disguised as truth than the naked Truth. »
The truth coming out of the well – Jean-Léon Gérôme 1896
Ce ne sont que des abeilles qui voyagent, en transit, ne s’arrêtant que 24 heures. Ne les dérangez pas et elles ne vous feront pas de mal. Si vous voulez les aider, tapissez une assiette plate ou une soucoupe d’une fine couche d’eau sucrée. Vous les verrez se nourrir, faire le plein d’énergie et suivre leur chemin.
Nous devons tous protéger les essaims de voyageurs, ils sont notre assurance de survie. S’ils meurent, nous mourrons ensuite. Sans les abeilles, il n’y aurait pas un seul être humain sur terre…
Sunt doar albine care călătoresc în tranzit, oprindu-se doar 24 de ore. Nu-i deranjați și nu vă vor răni. Dacă vrei să-i ajuți, umple o farfurie cu un strat subțire de apă cu zahăr. Îi vei vedea hrănindu-se, realimentând și mergând pe drumul lor. Cu toții trebuie să protejăm roiurile de călători, ei sunt asigurarea noastră pentru supraviețuire. Dacă ei mor, atunci murim noi. Fără albine, nu ar exista o singură ființă umană pe pământ…
They are just bees traveling, in transit, only stopping for 24 hours. Don’t disturb them and they won’t hurt you. If you want to help them, line a flat plate or saucer with a thin layer of sugar water. You will see them feeding, refueling and going their own way. We must all protect the swarms of travellers, they are our insurance for survival. If they die, then we die. Without bees, there wouldn’t be a single human being on earth…
