Vivre c’est risquer de…

 » Rire, c’est risquer de paraître fou, pleurer, c’est risquer de paraître sentimental. Tendre la main, c’est risquer de s’engager, montrer ses sentiments, c’est risquer de s’exposer. Faire connaitre ses idées, ses rêves, c’est risquer d’être rejeté. Aimer, c’est risquer de ne pas être aimé en retour, vivre, c’est risquer de mourir. Espérer, c’est risquer le désespoir, essayer, c’est risquer d’échouer.
Mais il faut prendre des risques car le plus grand danger dans la vie, c’est de ne rien risquer. Celui qui ne risque rien, ne fait rien, n’a rien, n’est rien. Il peut éviter la douleur, mais il n’apprend rien, ne ressent rien, ne peut ni changer ni évoluer. Enchaîné à ses certitudes,
c’est un esclave qui a perdu toute liberté.
Seul celui qui risque est libre. Le pessimiste se plaint du vent, l’optimiste espère qu’il va changer et le réaliste ajuste ses voiles ».

William Arthur Ward
Via Calou Louve

A trăi înseamnă a risca…

„A râde înseamnă a risca să arăți nebun, a plânge înseamnă a risca să te simți sentimental. A-i ajuta pe ceilalți înseamnă să riști să te implici, să-ți arăți sentimentele înseamnă să riști să te expui. Ideile, visele, înseamnă că riscăm să fim respinși. A iubi înseamnă a risca să nu fii iubit la întoarcere, a trăi înseamnă a risca să mori, a spera înseamnă a risca disperarea, a încerca înseamnă a risca eșecul.
Dar trebuie să-ți asumi riscuri pentru că cel mai mare pericol în viață este să nu riști nimic. Cine riscă nimic, nu face nimic, nu are nimic, nu este nimic. Poate evita durerea, dar nu învață nimic, nu simte nimic, nu se poate schimba sau evolua. Cât despre certitudinile lui,
este un sclav care și-a pierdut toată libertatea.
Doar cel care riscă este liber. Pesimistul se plânge de vânt, optimistul speră că se va schimba, iar realistul își reglează pânzele.

William Arthur Ward
Via Calou Louve

To live is to risk…

“To laugh is to risk appearing mad, to cry is to risk appearing sentimental. Reaching out is risking commitment, showing your feelings is risking exposing yourself. ideas, dreams, is to risk being rejected. To love is to risk not being loved in return, to live is to risk dying. To hope is to risk despair, to try is to is to risk failure. But you have to take risks because the greatest danger in life is to risk nothing. He who risks nothing, does nothing, has nothing, is nothing. He can avoid pain, but he learns nothing, feels nothing, cannot change or evolve. Chained to his certainties, he is a slave who has lost all freedom. Only he who risks is free. The pessimist complains about the wind, the optimist hopes it will change, and the realist adjusts his sails.

William Arthur Ward
Via Calou Louve

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu

Ces créatures dégoutantes qui veulent notre bien

Les Cloportes

Vous les avez rencontré en soulevant une brique ou un objet humide, vous vous êtes peut-être même senti dégoûté et vous vous êtes même demandé ce que la nature pensait quand elle les a créé.
Eh bien, nous vous disons que les oniscidés, mieux connus sous le nom de « cloportes », sont un sous-ordre des crustacés isopodes terrestres dont la fonction dans la création n’est ni plus ni moins que celle d’éliminer les métaux lourds comme le mercure, le cadmium et le plomb de la terre, extrêmement nocifs pour les humains.
Ils contribuent au nettoyage des sols et des aquifères et confirment une fois de plus la sagesse de la nature !
Ne leur faîtes pas de mal.

Aceste creaturi dezgustătoare care vor binele nostru

Woodlice

I-ai întâlnit în timp ce ridicai o cărămidă sau un obiect umed, poate chiar te-ai simțit dezgustat și chiar te-ai întrebat ce gândea natura când le-a creat.
Ei bine, vă spunem că oniscidele, mai cunoscute sub numele de păduchi, sunt o subordine a crustaceelor ​​izopode terestre a căror funcție în creație nu este nici mai mult, nici mai mică decât aceea de a îndepărta de pe pământ metalele grele precum mercurul, cadmiul și plumbul, care sunt extrem de nociv pentru oameni.
Ele contribuie la curățarea solurilor și a acviferelor și confirmă încă o dată înțelepciunea naturii!
Nu-i răni.

These disgusting creatures who want our good

Woodlice

You have encountered them while lifting a brick or a wet object, you may have even felt disgusted and even wondered what nature was thinking when it created them. Well, we tell you that the oniscidae, better known as woodlice, are a suborder of terrestrial isopod crustaceans whose function in creation is neither more nor less than that of eliminating heavy metals such as mercury, cadmium and lead from the earth, which are extremely harmful to humans. They contribute to the cleaning of soils and aquifers and once again confirm the wisdom of nature! Don’t hurt them.

Stéphane Guibert / Rares Mihai Florescu