Histoire et littérature:
Les deux lunes de la planète Mars

Imaginez-vous feuilleter un livre écrit en 1726, bien avant que les télescopes ne révèlent les secrets les plus subtils du système solaire, et tomber sur un passage qui semble étrangement prophétique. Dans le troisième voyage des Voyages de Gulliver, Jonathan Swift décrit la découverte de deux lunes en orbite autour de Mars par des astronomes sur l’île flottante de Laputa. Il détaille leurs distances à la planète et même leur vitesse de rotation – remarquablement proche des caractéristiques réelles de Phobos et Deimos. Mais voici le hic :

Ces lunes martiennes n’ont été découvertes qu’en 1877, 151 ans après la rédaction de l’histoire de Swift. Et les mesures précises de leurs orbites sont arrivées encore plus tard. Comment Swift aurait-il pu décrire quelque chose qui ne serait visible que des générations plus tard ? N’était-ce que pure imagination, ou un indice d’étrangeté – comme des visions entrevues dans des rêves, la perte de connaissances anciennes, ou même… des rumeurs de voyage dans le temps ? Le mystère persiste, projetant une ombre curieuse à travers les siècles.

• Merci à Peyton Walkyrie (Valkyrie) pour le partage >>>>>

History and Literature:
The Two Moons of the Planet Mars

Imagine flipping through a book written in 1726, long before telescopes revealed the finer secrets of the solar system, and stumbling upon a passage that seems strangely prophetic. In the third trip of Gulliver’s Voyages, Jonathan Swift describes astronomers on the floating island of Laputa discovering two moons orbiting Mars. He details their distances from the planet and even how fast they spin – remarkably close to the real characteristics of Phobos and Deimos. But here’s the twist:

Those Martian moons weren’t discovered until 1877, 151 years after Swift wrote her story. And the precise measurements of their orbits came even later. How could Swift have described something that would not be seen for generations? It was pure imagination, or a hint to something strange – like visions glanced through dreams, loss of ancient knowledge, or even… whispers of time travel? The mystery persists, casting a curious shadow through the centuries..

• Thanks to Peyton Walkyrie (Valkyrie) for sharing >>>>>

Istorie și literatură:
Cele două luni ale planetei Marte

Imaginați-vă că răsfoiți o carte scrisă în 1726, cu mult înainte ca telescoapele să dezvăluie cele mai subtile secrete ale sistemului solar și vă dați peste un pasaj care pare ciudat de profetic. În a treia călătorie din Călătoriile lui Gulliver, Jonathan Swift descrie descoperirea a două luni care orbitează Marte de către astronomi pe insula plutitoare Laputa. El detaliază distanțele lor față de planetă și chiar vitezele lor de rotație, remarcabil de apropiate de caracteristicile din viața reală ale lui Phobos și Deimos. Dar iată lucrul ciudat:

Aceste luni marțiane nu au fost descoperite decât în ​​1877, la 151 de ani după ce Swift și-a scris povestea. Și măsurători precise ale orbitelor lor au venit chiar mai târziu. Cum ar fi putut Swift să descrie ceva care avea să fie vizibil doar generații mai târziu? A fost imaginație pură, sau un indiciu de ciudățenie – ca niște viziuni întrezărite în vise, pierderea cunoștințelor antice sau chiar… zvonuri despre călătorii în timp? Misterul persistă, aruncând o umbră curioasă peste secole.

• Mulțumim lui Peyton Walkyrie (Valkyrie) pentru partajare >>>>>

Stéphane Guibert (Facebook) / Stéphane Guibert (VK) / CrowdBunker