Extras irezistibil din film: „The under-gifted pass the bac” de Claude Zidi lansat în 1980 cu în special Daniel Auteuil și regretata Maria Pacôme care a murit în 2018.
Humor: The learning machine
Irresistible extract from the film: « The under-gifted pass the bac » by Claude Zidi released in 1980 with in particular Daniel Auteuil and the late Maria Pacôme who died in 2018.
Suisse mon pays, Genève ma ville, mes racines, je vous aime
Quelques images de la ville qui m’a vu naître et même si elle n’a pas toujours été très cool avec moi, Genève reste ma ville natale et y suis profondément attaché.
Geneva, locul nașterii
Elveția țara mea, Geneva orașul meu, rădăcinile mele, te iubesc
Câteva imagini ale orașului în care m-am născut și chiar dacă nu a fost întotdeauna foarte cool cu mine, Geneva rămâne orașul meu natal și sunt profund atașat de el.
Geneva, birthplace
Switzerland my country, Geneva my city, my roots, i love you
Some pictures of the city where i was born and even if it has not always been very cool with me, Geneva remains my hometown and i am deeply attached to it.
Thème musical utilisé dans la vidéo : « Survivor » de Keith LeGlue (Version instrumentale.)
Tema muzicală utilizată în videoclip: „Survivor” de Keith LeGlue (versiunea instrumentală.)
Musical theme used in the video: « Survivor » by Keith LeGlue (Instrumental version.)
Images de combats à Marioupol en vue aérienne et embarquée.
Le travail des chars et des véhicules blindés de transport de troupes lors de la répression du bataillon Ukronazi Azov et des soldats des forces armées ukrainiennes dans la région de la rive gauche de Marioupol.
Vidéo: Images du journaliste Andrei Filatov
Ucraina: Denazificarea în curs
Video:
Imagini cu lupte de la Mariupol în vedere aerian și la bord. Munca tancurilor și transportoarelor blindate de personal în timpul suprimării batalionului Ukronazi Azov și a soldaților Forțelor Armate ucrainene din regiunea de pe malul stâng al Mariupol.
Video: Imagini ale jurnalistului Andrei Filatov
Ukraine: Denazification in Progress
Video:
Images of fighting in Mariupol in aerial and on-board view. The work of tanks and armored personnel carriers during the suppression of the Ukronazi Azov battalion and soldiers of the Ukrainian Armed Forces in the left-bank region of Mariupol.
« On ne voit bien qu’avec le cœur, l’essentiel est invisible pour les yeux »
Le petit Prince (Antoine de Saint-Exupery)
Laissons mon Ami Didier Marouani nous le dire en écoutant ce fabuleux titre: « Let me know the wonder » qu’il composa en 1977 afin de célébrer la naissance de son fils ainé, Sébastien.
« Vedem bine doar cu inima, esențialul este invizibil pentru ochi »
Micul Prinț (Antoine de Saint-Exupéry)
Lasă-l pe prietenul meu Didier Marouani să spună ascultând acest titlu fabulos: „Let me know the wonder” pe care l-a compus în 1977 pentru a sărbători nașterea fiului său cel mare, Sébastien.
« We only see well with the heart, the essential is invisible to the eyes »
The Little Prince (Antoine de Saint-Exupéry)
Let my friend Didier Marouani tell us by listening to this fabulous title: « Let me know the wonder » which he composed in 1977 to celebrate the birth of his eldest son, Sébastien.
On rencontre des personnes sur Internet qui, au fil du temps deviennent des amis, on leur parle comme si on les connaissait depuis toujours. On sait que la distance nous sépare, qu’on ne les rencontrera peut-être jamais, pourtant on s’attache à eux. L’amitié virtuelle na pas de distance ni de frontière… Parce qu’une amitié est autant réelle que virtuelle…
La seule différence avec nous, c’est que nous, nous nous rencontrerons demain et que le meilleur de notre amitié reste à venir.
Dédié à Mon Ami Rares Mihai Florescu
A demain Rares. Je t’aime.
Stéphane
Pentru tine prietenul meu pentru totdeauna
Rares Mihai Florescu
Întâlnim pe internet oameni care, în timp, devin prieteni, vorbim cu ei de parcă i-am fi cunoscut de veci. Știm că distanța ne desparte, că s-ar putea să nu-i întâlnim niciodată, dar ne atașăm de ei. Prietenia virtuală nu are distanță sau graniță… Pentru că o prietenie este atât de reală, cât este virtuală…
Singura diferență cu noi este că ne vom întâlni mâine și ce mai bun din prietenia noastră urmează să vină.
Dedicat prietenului meu Rares Mihai Florescu
Ne vedem mâine Rares. Te iubesc.
Stéphane
For you my forever friend
Rares Mihai Florescu
We meet people on the Internet who, over time, become friends, we talk to them as if we have known them forever. We know that distance separates us, that we may never meet them, yet we become attached to them. Virtual friendship has no distance or border… Because a friendship is as much real as it is virtual…
The only difference with us is that we will meet tomorrow and the best of our friendship is yet to come.
» Disco Duck » est une chanson satirique de nouveauté disco interprétée par Rick Dees et His Cast of Idiots . À l’époque, Dees était un disc-jockey de Memphis. Il est devenu un hit numéro un du Billboard Hot 100 pendant une semaine en octobre 1976 (et classé n ° 97 sur les 100 chansons les plus populaires de l’année selon le magazine Billboard). Il a également fait le top 20 du palmarès Billboard Hot Soul Singles, culminant au numéro 15. La chanson a remporté un People’s Choice Award en 1977 pour la nouvelle chanson préférée.
Écrit par Dees, « Disco Duck » a été inspiré par une chanson de danse de nouveauté des années 1960 appelée « The Duck », enregistrée par Jackie Lee (Earl Lee Nelson) en 1965. Selon Dees, il a fallu un jour pour écrire la chanson, mais trois mois pour convaincre qui que ce soit de l’exécuter. Combinant des styles disco orchestraux avec une voix à la Donald Duck comme point principal de l’intrigue, l’histoire de « Disco Duck » est centrée sur un homme lors d’une soirée dansante qui est submergé par l’envie de se lever et de « se baisser » dans un canard. Lorsque la musique s’arrête, il s’assoit, mais lorsqu’il décide de se lever et de danser à nouveau, il constate que tout le monde dans la pièce l’imite.
Une idée fausse à propos de « Disco Duck » est que la voix du canard a été fournie par Clarence Nash, la voix originale de Donald Duck dans de nombreux dessins animés de Walt Disney, mais à plusieurs reprises, la société Disney a soutenu que Nash n’avait jamais contribué au disque. La voix du canard a été interprétée par Ken Pruitt, une connaissance de Dees, comme indiqué sur l’étiquette de la version RSO. Pour la tournée en direct, les voix de canard ont été gérées par Michael Chesney, une autre connaissance de Dees.
« Disco Duck » a fait une apparition dans le film Saturday Night Fever , dans une scène de club de danse dans laquelle un groupe de personnes âgées apprenait à danser à la disco. Il a également été présenté dans une scène supprimée ajoutée à la version classée PG. Dans l’état actuel des choses, Dees aurait pu gagner encore plus d’argent grâce à la chanson. Selon Dees, son manager de l’époque a pris la décision extrêmement imprudente de refuser l’utilisation de la chanson sur l’album de la bande originale du film par crainte qu’elle ne concurrence les ventes du propre disque de Dees. La bande originale de Saturday Night Fever s’est actuellement vendue à 40 millions d’exemplaires dans le monde et est la deuxième bande originale la plus vendue de tous les temps.
Merci à RSO Records.
Cultură și cinema: Disco Duck
„Disco Duck” este un cântec disco satiric nou interpretat de Rick Dees și His Cast of Idiots. La acea vreme, Dees era un disc jockey din Memphis. A devenit un hit numărul unu în Billboard Hot 100 timp de o săptămână în octombrie 1976 (și s-a clasat pe locul 97 în cele mai populare 100 de cântece ale anului ale revistei Billboard). De asemenea, a ajuns în top 20 în topul Billboard Hot Soul Singles, ajungând pe locul 15. Cântecul a câștigat un People’s Choice Award în 1977 pentru Favorite New Song.
Scrisă de Dees, „Disco Duck” a fost inspirată de un cântec de dans nou din anii 1960 numit „The Duck”, înregistrat de Jackie Lee (Earl Lee Nelson) în 1965. Potrivit lui Dees, a fost nevoie de o zi pentru a scrie piesa, dar trei luni. pentru a convinge pe oricine să o execute. Combinând stilurile disco orchestrale cu vocea în stil Donald Duck ca punct principal al complotului, povestea „Disco Duck” se concentrează pe un bărbat la o petrecere de dans care este copleșit de dorința de a se ridica și de a se „apleca” într-o rață. Când muzica se oprește, se așează, dar când se hotărăște să se ridice și să danseze din nou, îi găsește pe toți cei din cameră imitându-l.
O concepție greșită despre „Disco Duck” este că vocea raței a fost oferită de Clarence Nash, vocea originală a lui Donald Duck în multe desene animate Walt Disney, dar de mai multe ori Compania Disney a susținut că Nash nu a contribuit niciodată la înregistrare. Vocea raței a fost interpretată de Ken Pruitt, un cunoscut al lui Dees, așa cum este listat pe eticheta versiunii RSO. Pentru turneul live, vocea duck s-a ocupat de Michael Chesney, un alt cunoscut lui Dees.
„Disco Duck” și-a făcut apariția în filmul Saturday Night Fever, într-o scenă de club de dans în care un grup de bătrâni învățau să danseze la discotecă. A fost, de asemenea, prezentat într-o scenă ștearsă adăugată la versiunea evaluată PG. Așa cum stau lucrurile, Dees ar fi putut câștiga și mai mulți bani din cântec. Potrivit lui Dees, managerul său de la acea vreme a luat decizia extrem de nesăbuită de a refuza folosirea cântecului de pe albumul cu coloana sonoră a filmului de teamă că va concura cu vânzările propriului disc al lui Dees. Coloana sonoră Saturday Night Fever a vândut în prezent 40 de milioane de copii în întreaga lume și este a doua cea mai vândută coloană sonoră din toate timpurile.
Mulțumiri RSO Records.
Culture and Cinema: Disco Duck
« Disco Duck » is a satirical disco novelty song performed by Rick Dees and His Cast of Idiots. At the time, Dees was a Memphis disc jockey. It became a number-one hit on the Billboard Hot 100 for one week in October 1976 (and ranked #97 out of the 100 most popular songs of the year according to Billboard magazine). It also made the top 20 on the Billboard Hot Soul Singles chart, peaking at number 15. The song earned a 1977 People’s Choice Award for Favorite New Song.
Written by Dees, « Disco Duck » was inspired by a 1960s novelty dance song called « The Duck », recorded by Jackie Lee (Earl Lee Nelson) in 1965. According to Dees, it took one day to write the song, but three months to convince anyone to perform it. Combining orchestral disco styles with a Donald Duck-esque voice as the main plot point, the story within « Disco Duck » centers on a man at a dance party who is overcome by the urge to get up and « get down » in a duck-like manner. When the music stops, he sits down, but when he decides to get up and dance again, he finds that everyone in the room is now doing his dance.
A misconception about « Disco Duck » is that the voice of the duck was provided by Clarence Nash, the original voice of Donald Duck in many Walt Disney cartoons, but on several occasions the Disney Company maintained that Nash never contributed to the record. The voice of the duck was performed by Ken Pruitt, an acquaintance of Dees, as stated on the label of the RSO release. For the live tour, the duck vocals were handled by Michael Chesney, another acquaintance of Dees.
« Disco Duck » made an appearance in the film Saturday Night Fever, in a dance club scene in which a group of senior citizens were learning to dance disco-style. It was also featured in a deleted scene added to the PG-rated version. As it stands, Dees could have made an even more substantial amount of money from the song. According to Dees, his manager at the time made the extremely unwise decision to deny use of the song on the film’s soundtrack album because of fears that it would compete with sales of Dees’s own record. The Saturday Night Fever soundtrack has now currently sold 40 million copies worldwide, and is the second best-selling soundtrack of all time.
