Culture & Cinéma : un petit coup de chapeau à la Suisse avec 8 ans de recul
C’était en 2014, la Suisse jouait son Va-tout à l’Eurosong avec ce groupe un tantinet déjanté Sebalter dont le titre “Hunter of stars” (Chasseur d’étoiles) mettait en jeu les couleurs de la Suisse.
Cultură și cinema : omagiu Elveției după 8 ani de Euro Song
Era în 2014, Elveția juca All-In-One la Eurosong cu această trupă ușor nebună Sebalter al cărei titlu „Hunter of stars” prezenta culorile Elveției.
Sezonul 2014 a fost câștigat în cele din urmă de Austria, Conchita Wurst cântând „Rise like a phoenix”.
Culture & Cinema : a little tip of the hat to Switzerland after 8 years of hindsight
It was in 2014, Switzerland was playing its All-In-One at Eurosong with this slightly crazy band Sebalter whose title « Hunter of stars » featured the colors of Switzerland.
The 2014 season was finally won by Austria, with Conchita Wurst singing « Rise like a phoenix » with.
Este cea mai frumoasă imagine pe care o am despre tine
***** RARES MIHAI FLORESCU *****
*****************************
La plus belle histoire de ma vie c’est l’amour de la musique et cette rencontre
Laisses-moi d’abord t’envoyer une belle histoire
Ce gamin que je côtoie depuis trois ans n’est pas venu là par hasard. Ce sont des prises de têtes, des réconciliations et au final, une belle amitié qui c’est construite. Détester quelqu’un c’est l’aimer et détester, c’est aussi savoir pardonner.
On peut tout aussi bien détester et aimer en même temps. Le paradoxe, c’est l’exception qui confirme la règle.
Ce gosse, Rares, je le suis et le partage depuis de nombreux mois, son talent n’a d’égal que sa volonté et son amour pour la musique. L’amitié qu’il m’octroi ne peut que me confondre dans ce que je serai incapable de donner à qui que ce soit si je je ne le connaissais pas.
Je tenais à remercier ce gosse de 18 ans pour la confiance qu’il me donne, ces sentiments sans calculer, cette bonté, cette tendresse et ce cœur, oui ce cœur…
Merci Rares. Je t’apprécies et laisses-moi te dire que le plus beau cadeau que la vie ait pu me faire, c’est toi.
Laisse-moi te donner la main.
Ton Ami.
Stéphane
Cea mai frumoasă poveste din viața mea este dragostea pentru muzică și această întâlnire
Lasă-mă să-ți trimit mai întâi o poveste frumoasă
Acest copil pe care îl văd de trei ani nu a venit aici întâmplător. Acestea sunt dureri de cap, împăcări și până la urmă, o prietenie frumoasă care se construiește. A ura pe cineva inseamna a-l iubi si a ura inseamna si a sti sa ierti.
Este posibil să urăști și să iubești în același timp. Paradoxul este excepția care dovedește regula.
Pe acest puști, Rares, îl urmăresc și îl împărtășesc de multe luni, talentul lui este egalat doar de voința și dragostea lui pentru muzică. Prietenia pe care mi-o acordă nu poate decât să mă încurce în ceea ce nu aș putea da nimănui dacă nu l-aș cunoaște.
Am vrut să-i mulțumesc acestui tânăr de 18 ani pentru încrederea pe care mi-o acordă, aceste sentimente fără calcul, această bunătate, această tandrețe și această inimă, da această inimă…
Multumesc Rares. Te apreciez și lasă-mă să-ți spun că cel mai mare cadou pe care mi-l poate oferi viața ești tu.
Lasă-mă să-mi întind mâna către tine.
Prietenul tău.
Stefan
The most beautiful story of my life is the love of music and this meeting
Let me first send you a nice story
This kid I’ve been seeing for three years didn’t come here by chance. These are headaches, reconciliations and in the end, a beautiful friendship that is built. To hate someone is to love them and to hate is also to know how to forgive.
You can just as well hate and love at the same time. The paradox is the exception that proves the rule.
This kid, Rares, i have been following him and sharing him for months, his talent is matched only by his will and his love for music. The friendship he grants me can only confuse me in what i would be unable to give to anyone if i did not know him.
I wanted to thank this 18-year-old kid for the confidence he gives me, these feelings without calculating, this kindness, this tenderness and this heart, yes this heart…
Thank you Rares. I appreciate you and let me tell you that the greatest gift life could give me is you.
Let me take you by hand.
Your Friend.
Stéphane
Tout à commencé alors que j’avais 8 ans et c’est sur une série japonaise « Albator » que je fis mes premières amours avec la musique su ce thème joué sur ocarina.
Ensuite, ce qui est arrivé arriva. Déferlante de musique et de notes, comme des perles d’eau ruisselant sur ma peau. Je compose mais ne produits pas. J’édites dans des cercles très privés mais je ne me montre pas car j’attends pour cela le moment idéal et c’est probablement cette rencontre avec Rares que j’attendais.
Le plus beau thème de ma vie, il a été joué aux portes de Genève en France par ce gamin qui est devenu mon ami et que j’aime par dessus tout.
Totul a început când aveam 8 ani și în serialul japonez „Albator” mi-am făcut prima dragoste cu muzică pe această temă jucată pe ocarina :
It all started when I was 8 years old and it was on the Japanese series « Albator » that I made my first love with music on this theme played sweating ocarina :
Atunci s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Un val de muzică și note, ca niște perle de apă pe pielea mea. Compun, dar nu produc. Editez în cercuri foarte private, dar nu mă arăt pentru că aștept momentul perfect și probabil că așteptam tu.
Cea mai frumoasă temă din viața mea, a fost jucată la porțile de la Geneva din Franța de acest puști care mi-a devenit prieten și pe care îl iubesc mai presus de toate.
It all started when I was 8 years old and it was on the Japanese series « Albator » that I made my first love with music on this theme played sweating ocarina :
Then what happened happened. A surge of music and notes, like pearls of water on my skin. I compose but do not produce. I edit in very private circles but i do not show myself because i am waiting for the perfect moment and it is probably you Rares that i was waiting for.
The most beautiful theme of my life was played at the gates of Geneva in France by this kid who has become my friend and whom i love above all.
Les premiers ordinateurs conçus par les Américains étaient surnommés des calculateurs.
En 1946, le plus gros ordinateur pouvait effectuer 330 multiplications à la seconde mais il pesait 30 tonnes, était monté avec 70.000 résistances, 10.000 condensateurs, des milliers de mètres de câbles et occupait une pièce de 177 mètres carrés, la température pouvant monter à 50 degrés Celsius.
En plein travail d’élaboration pour la conception d’un nouvel ordinateur en 1947, c’est la panne !
Il fallait vérifier et trouver le problème dans ce fouillis de câbles et de composants… On découvrit, dans ce vaste capharnaüm, un papillon de nuit grillé.
L’informaticienne Grace Hopper, quand elle l’a retrouvé, l’a scotché dans son carnet de bord.
En anglais, un insecte, ou une bestiole, se traduit par le mot «bug», le nouveau terme de la panne informatique fut ainsi nommé en hommage à ce lépidoptère nocturne et suicidaire.
On ne sait pas si cette histoire véridique est réellement à l’origine de ce terme. Certains attribuant plutôt l’origine du mot bug à Thomas Edison, qui qualifie de « bugs » les petits défauts et difficultés rencontrés dans ses inventions. D’autres estiment que le mot bug dérive de l’ancien allemand « Bögge » (lutin en français) ou de l’anglais moyen « bugge » qui a donné le mot « bugbear », sorte de démon qui terrorise les enfants dans les années 1580. Quoiqu’il en soit, le terme « bug informatique » est entré dans le langage courant dans les années 1960.
Merci à Giorgio Moroder et Virgin Records.
Istorie: Prima eroare de calculator
Primul bug …
Primele computere proiectate de americani au fost poreclite calculatoare.
În 1946, cel mai mare computer putea efectua 330 de înmulțiri pe secundă, dar cântărea 30 de tone, era montat cu 70.000 de rezistențe, 10.000 de condensatori, mii de metri de cablu și ocupa o cameră de 177 de metri pătrați, temperatura putând crește până la 50 de grade Celsius .
În plin lucru de dezvoltare pentru proiectarea unui computer nou în 1947, este eșecul !
A trebuit să verificați și să găsiți problema în acest amestec de cabluri și componente … Au descoperit, în această vastă mizerie, o molie prăjită.
Când informaticiana Grace Hopper a găsit-o, a înfipt-o în jurnal.
În engleză, o insectă sau o fiară se traduce prin cuvântul „bug”, noul termen al eșecului computerului a fost astfel numit în omagiu pentru acest lepidopter nocturn și suicid.
Nu se știe dacă această poveste adevărată este cu adevărat originea acestui termen. Unii atribuie mai degrabă originea cuvântului bug lui Thomas Edison, care califică drept „bug-uri” micile defecte și dificultăți întâmpinate în invențiile sale. Alții cred că cuvântul bug provine din vechea germană „Bögge” (pixie în franceză) sau din engleza mijlocie „bugge” care a dat cuvântul „bugbear”, un fel de demon care a terorizat copiii în anii 1580. Fie că oricum, termenul „eroare de computer” a intrat în limbajul comun în anii 1960.
Mulțumiri lui Giorgio Moroder și Virgin Records.
History: The First Computer Bug
The first bug …
The first computers designed by Americans were nicknamed calculators.
In 1946, the largest computer could perform 330 multiplications per second but it weighed 30 tons, was mounted with 70,000 resistors, 10,000 capacitors, thousands of meters of cable and occupied a room of 177 square meters, the temperature being able to rise to 50 degrees celsius
In full development work for the design of a new computer in 1947, it is the failure!
It was necessary to check and find the problem in this jumble of cables and components … They found, in this vast jumble, a toasted moth.
Computer scientist Grace Hopper, when she found it, taped it in her diary.
In English, an insect, or a beast, translates by the word « bug », the new term of the computer failure was thus named in homage to this nocturnal and suicidal lepidoptera.
It is not known if this true story is really the origin of this term. Some rather attribute the origin of the word bug to Thomas Edison, who was qualified as « bugs » the small defects and difficulties encountered in his inventions. Others believe that the word bug derives from the old German « Bögge » (pixie in French) or from the Middle English « bugge » which gave the word « bugbear », a sort of demon that terrorized children in the years. 1580. Be that as it may, the term « computer bug » entered common parlance in the 1960s.
Many thanks to Giorgio Moroder and Virgin Records.
Alors cessez d’être scotchés à vos écrans, levez la tête et regardez…
Chemtrails: Teoria conspirației? Într-adevăr?
Așa că nu mai fiți lipiți de ecrane, ridicați-vă capul și priviți…
Chemtrails: Conspiracy Theory? Really?
So stop being glued to your screens, raise your head and watch…
Avez-vous déjà été témoin de cet étrange phénomène de toiles d’araignées tombant du ciel ?
Le phénomène de toiles d’araignées qui descendent du ciel ; il s’agit en fait de polymères, perturbateurs endocriniens issus de l’interaction entre deux métaux, l’aluminium et le mercure.
Une expérience très intéressante vous démontre comment interagissent ces deux métaux hautement toxiques pour l’environnement et la santé humaine et vous comprendrez alors comment peuvent se concrétiser ces pluie de fausses toiles d’araignées qui se produisent un peu partout à travers le monde.
Ați asistat vreodată la acest fenomen ciudat de pânze de păianjen căzând din cer?
Fenomenul pânzelor de păianjen coborând din cer; sunt de fapt polimeri, perturbatori endocrini rezultați din interacțiunea dintre două metale, aluminiu și mercur.
O experiență foarte interesantă îți arată cum interacționează aceste două metale extrem de toxice pentru mediu și sănătatea umană și vei înțelege apoi cum se pot materializa aceste ploi de pânze de păianjen false care apar peste tot în lume.
Have you ever witnessed this strange phenomenon of cobwebs falling from the sky?
The phenomenon of cobwebs descending from the sky; they are in fact polymers, endocrine disruptors resulting from the interaction between two metals, aluminum and mercury.
A very interesting experience shows you how these two highly toxic metals interact for the environment and human health and you will then understand how these rains of false cobwebs that occur all over the world can materialize.
Quand Giorgio Moroder revisitait le film Metropolis
C’est en 1984, lors du Festival de Cannes que le film de Fritz Lang réalisé en 1927, « Metropolis » est présenté pour la première fois sous une nouvelle version. A l’origine, le chef d’oeuvre de science-fiction (film muet et en noir et blanc), était accompagné d’une bande son composée par Gottfried Huppertz et jouée par un orchestre symphonique. Il s’était alors inspiré de Wagner et de Strauss dans un esprit de modernité pour décrire la ville des travailleurs.
Ainsi, la première reprise du film sortie en 1984 doit sa particularité à sa bande son. En effet, dans un tout autre genre, c’est une musique de style rock new wave qui accompagne les images du film, qui ont été colorisées. Cette bande-son est écrite par Giorgio Moroder, et enregistrée avec la chanteuse américaine Pat Benatar, et britannique Jon Anderson, et enfin le génial Freddie Mercury, pour ne citer qu’eux. Ces changements changent radicalement l’aspect du film tout en en conservant l’esprit. Moroder s’approprie le film en y ajoutant des effets sonores, de la couleur aux images, et une teinte pop-rock ! Le résultat est convainquant !
CULTURE & CINEMA : METROPOLIS
Când Giorgio Moroder a revizuit filmul Metropolis
În 1984, în timpul Festivalului de Film de la Cannes, filmul lui Fritz Lang din 1927 „Metropolis” a fost prezentat pentru prima dată într-o nouă versiune. Inițial, capodopera science fiction (film mut și alb-negru), a fost însoțită de o coloană sonoră compusă de Gottfried Huppertz și interpretată de o orchestră simfonică. Apoi a fost inspirat de Wagner și Strauss într-un spirit de modernitate pentru a descrie orașul muncitorilor.
Astfel, prima renaștere a filmului lansat în 1984 își datorează particularitatea coloanei sonore. Într-adevăr, într-un gen complet diferit, este o muzică în stil rock new wave care însoțește imaginile filmului, care au fost colorate. Această coloană sonoră este scrisă de Giorgio Moroder și înregistrată cu cântărețul american Pat Benatar și cântărețul britanic Jon Anderson și, în sfârșit, genialul Freddie Mercury, pentru a numi doar câteva. Aceste schimbări schimbă radical aspectul filmului, păstrându-și spiritul. Moroder își însușește filmul adăugând efecte sonore, culoare imaginilor și o tentă pop-rock! Rezultatul este convingător!
CULTURE & CINEMA : METROPOLIS
When Giorgio Moroder revisited the movie Metropolis
It was in 1984, during the Cannes Film Festival that Fritz Lang’s 1927 film « Metropolis » was presented for the first time in a new version. Originally, the science fiction masterpiece (silent and black and white film), was accompanied by a soundtrack composed by Gottfried Huppertz and played by a symphony orchestra. He was then inspired by Wagner and Strauss in a spirit of modernity to describe the city of workers.
Thus, the first revival of the film released in 1984 owes its particularity to its soundtrack. Indeed, in a completely different genre, it is a new wave rock style music that accompanies the images of the film, which have been colorized. This soundtrack is written by Giorgio Moroder, and recorded with American singer Pat Benatar, and British singer Jon Anderson, and finally the brilliant Freddie Mercury, to name but a few. These changes radically change the look of the film while retaining its spirit. Moroder appropriates the film by adding sound effects, color to the images, and a pop-rock tinge! The result is convincing!
Berlin « All i need is you » Produced by Giorgio Moroder
Berlin « Take my breath away » Produced by Giorgio Moroder
La mort est une naissance à l’envers, elle ne m’effraye pas.
La vie est un rêve ou un cauchemar selon les situations. Le film « Matrix » nous l’explique. (Je salue au passage l’acteur Keanu Reeves qui es un ami et que j’apprécie particulièrement)
Etant enfant, j’ai vécu une expérience de mort imminente dont voici le modeste témoignage:
Je devais avoir une dizaine d’années et c’était un dimanche matin je m’en souviens très bien. Je dormais profondément et je me suis senti partir à la dérive; j’ai tout à coup réalisé que je flottais au dessus de mon corps et me voyais dormir.
J’ai ensuite été happé par une force irrésistible, un peu comme un morceau de métal qu’attirerait un aimant. Je ne lai pas vu immédiatement car j’étais aspiré de dos mais c’est en me retournant que je me rendis compte que j’entrais dans un vortex fait de lumière qui tourbillonnait sur lui-même tout en m’atirant irrésistiblement. Je me souviens avoir vu des couleurs qui n’existent pas sur terre.
Je ne sais pas combien de temps a duré ce voyage mais arrivé au bout du tunnel, une lumière incroyable inondait tout et je baignais dans cette intense clarté. Un homme apparut, il me tendit les bras et me sourit. L’amour que j’ai ressenti à ce moment là était tellement intense que cela en était insupportable.
Je me suis senti alors tomber, tomber, tomber et me suis réveiller comme lorsque l’on rêve que l’on tombe sans pouvoir se raccrocher à quoi que ce soit.
J’ai immédiatement compris que la mort était venue me faire un clin d’œil en me disant que mon heure n’était pas encore venue. Depuis, la mort ne m’effraye pas car je suis convaincu d’avoir apprivoisé la peur de l’inconnu.
Moartea este o naștere cu susul în jos, nu mă sperie.
Viața este un vis sau un coșmar în funcție de situație. Filmul „Matrix” explică. (Salutări în treacăt actorului Keanu Reeves care este un prieten și pe care îl apreciez în mod deosebit)
În copilărie, am avut o experiență aproape de moarte, despre care iată o mărturie modestă:
Aveam vreo zece ani și era o duminică dimineață, îmi amintesc foarte bine. Am dormit profund. Deodată am simțit că îmi părăsesc corpul și mi-am dat seama că pluteam deasupra lui. M-am văzut dormind.
Am fost apoi prins de o forță irezistibilă, la fel ca o bucată de metal atrasă de un magnet. Nu l-am văzut imediat pentru că am fost aspirat din spate, dar când m-am întors mi-am dat seama că intru într-un vârtej format din lumini, care se învârtea pe sine și care m-a atras irezistibil. Îmi amintesc că am văzut culori care nu există pe pământ.
Nu știu cât a durat această călătorie dar la capătul tunelului o lumină incredibilă a inundat totul și am fost scăldat în această lumină intensă. A apărut un bărbat, mi-a întins brațele și mi-a zâmbit. Dragostea pe care am simțit-o în acel moment a fost atât de intensă încât a fost de nesuportat.
M-am simțit apoi căd, căd, căd și mă trezesc ca visând că căd fără să mă pot ține de nimic.
Am înțeles imediat că moartea venise să-mi facă cu ochiul, spunându-mi că încă nu venise vremea pentru mine. De atunci, moartea nu mă mai înspăimântă pentru că sunt convins că am îmblânzit frica de necunoscut.
Death is a birth upside down, it does not scare me.
Life is a dream or a nightmare depending on the situation. The film « Matrix » explains it to us. (I greet in passing the actor Keanu Reeves who is a friend and whom I particularly appreciate)
As a child, I had a near death experience and here is my modest testimony :
I must have been about ten years old and it was a Sunday morning I remember it very well. I was sleeping soundly I felt myself drift away and suddenly realized that I was floating above my body. I could see myself sleeping.
I was then grabbed by an irresistible force, much like a piece of metal attracted by a magnet. I did not see it immediately because i was sucked in from behind, but it was when i turned around that i realized that i was entering a vortex made of lights which swirled on itself and which attracted me irresistibly. I remember seeing colors that don’t exist on earth.
I don’t know how long this trip lasted but at the end of the tunnel an incredible light flooded everything and I was bathed in this intense light. A man appeared, he held out his arms to me and smiled at me. The love I felt at that moment was so intense it was unbearable.
I then felt myself fall, fall, fall and wake up like dreaming of falling without being able to hold on to anything.
I immediately understood that death had come to wink at me, telling me that my time had not yet come. Since then, death does not frighten me because i am convinced to tamed the fear of the unknown.
Many thanks to Teldek Records.
Many thanks to Virgin Records.
Many thanks to Moby for his trust and his friendship.
