Il fait de plus en plus froid,
la faute au réchauffement climatique!
C’est un record depuis 25 ans pour un mois de janvier en Suède. La température moyenne enregistrée ce mercredi sur tout le territoire est « la plus basse en janvier que la Suède ait connu depuis 1999 », a noté Mattias Lind, de l’agence météorologique nationale suédoise SMHI. En cause, une vague de froid ayant notamment provoqué une température de -43,6 °C dans l’extrême nord du pays.
Devine din ce în ce mai frig,
din vina încălzirii globale!
Acesta este un record de 25 de ani pentru un ianuarie în Suedia. Temperatura medie înregistrată miercuri în toată țara este „cea mai scăzută din ianuarie pe care a cunoscut-o Suedia din 1999”, a menționat Mattias Lind, de la agenția națională de meteorologie suedeză SMHI. Cauza a fost o vată de frig care a provocat în special o temperatură de -43,6°C în nordul îndepărtat al țării.
It’s getting colder and colder,
the fault of global warming!
This is a 25-year record for a January in Sweden. Wednesday’s average temperature across the country is « the lowest Sweden has seen in January since 1999, » said Mattias Lind of Sweden’s national weather agency SMHI. The cause was a cold snap which notably caused a temperature of -43.6°C in the far north of the country.
La Suisse, en forme longue la Confédération suisse, est un pays fédéral d’Europe centrale et de l’Ouest, formé de 26 cantons, avec Berne pour capitale de facto.
La Suisse est bordée par l’Allemagne au nord, l’Autriche et le Liechtenstein à l’est-nord-est, l’Italie au sud et au sud-est et la France à l’ouest. C’est un pays sans littoral, dont le Rhin, sécurisé par des traités internationaux, constitue l’unique accès direct à la mer. Le pays est géographiquement divisé entre les Alpes, qui occupent 60 % du territoire, le Plateau suisse et le Jura. Sa population dépasse les 8,8 millions d’habitants, concentrés principalement sur le Plateau, là où se trouvent les plus grandes agglomérations et centres économiques : Zurich et Genève — qui sont des villes mondiales — puis Bâle (capitale dite culturelle du pays) et Lausanne (qui abrite le Tribunal fédéral). Toutes accueillent des organisations internationales et, pour les trois premières, un aéroport international.
La Fête nationale suisse célèbre chaque la fondation de la Confédération suisse grâce au pacte d’alliance, datée du mois d’, entre les trois cantons primitifs : Uri, Schwytz et Unterwald. Le pays a une longue tradition de neutralité politique et militaire et n’a rejoint l’Organisation des Nations unies (ONU) qu’en . Il poursuit cependant une politique étrangère active et s’implique fréquemment dans des processus humanitaires et de construction de la paix dans du monde. La Suisse est le berceau du Comité international de la Croix-Rouge et abrite en outre de nombreuses organisations internationales, dont le deuxième plus grand siège de l’ONU après celui de New York : l’Office des Nations unies à Genève, ainsi que le siège de la Banque des règlements internationaux à Bâle, le siège de l’Organisation mondiale de la santé à Pregny-Chambésy et le siège du Comité international olympique à Lausanne. Dans le domaine européen, elle est un des membres fondateurs de l’Association européenne de libre-échange et membre de l’espace Schengen, mais pas de l’UE ni de l’Espace économique européen.
La Suisse comporte quatre régions culturelles et linguistiques et quatre langues nationales : l’allemand, le français, l’italien et le romanche, cette dernière n’étant que partiellement officielle. En conséquence, les Suisses forment une nation au sens civique du terme (« Willensnation »), n’ayant pas d’unicité forte sur un plan ethnique ou linguistique. Le sens fort de l’identité et de la communauté des Suisses est fondé sur un fond historique commun et le partage de principes politiques et de caractéristiques telles que le fédéralisme, la démocratie directe, le symbolisme alpin et des mythes fondateurs. L’intellectuel Ernest Renan la cite notamment comme exemple dans « Qu’est-ce qu’une nation ?».
La Suisse, qui est l’une des économies les plus libérales du continent, possède l’un des PIB nominaux par habitant et de parité du pouvoir d’achat les plus élevés au monde, ainsi que l’indice de développement humain (IDH) le plus élevé de la planète (0,962). Elle est classée deuxième sur la liste des pays par espérance de vie, publiée par le DAES des Nations unies ; et est considérée comme l’un des pays les moins corrompus, et — pendant plusieurs années — comme le premier en termes de compétitivité économique et touristique, selon le Forum économique mondial.
Suisse / Elvețian/ Switzerland
Imi iubesc tara
Elveția, pe termen lung Confederația Elvețiană, este o țară federală din Europa Centrală și de Vest, formată din 26 de cantoane, cu Berna drept capitală de facto.
Elveția se învecinează cu Germania la nord, Austria și Liechtenstein la est-nord-est, Italia la sud și sud-est și cu Franța la vest. Este o țară fără ieșire la mare, din care Rinul, asigurat prin tratate internaționale, constituie singurul acces direct la mare. Țara este împărțită geografic între Alpi, care ocupă 60% din teritoriu, Podișul Elvețian și Jura. Populația sa depășește 8,8 milioane de locuitori, concentrată în principal pe Podiș, unde se află cele mai mari orașe și centre economice: Zurich și Geneva — care sunt orașe globale — apoi Basel (așa-numita capitală culturală a țării) și Lausanne (casa Curtea Federală). Toate găzduiesc organizații internaționale și, pentru primele trei, un aeroport internațional.
Ziua Națională a Elveției sărbătorește în fiecare 1 august înființarea Confederației Elvețiene datorită pactului de alianță, din august 1291, între cele trei cantoane originale: Uri, Schwyz și Unterwalden. Țara are o lungă tradiție de neutralitate politică și militară și a aderat la Națiunile Unite (ONU) abia în 2002. Cu toate acestea, urmărește o politică externă activă și este frecvent implicată în procese umanitare și de consolidare a păcii în lume. Elveția este locul de naștere al Comitetului Internațional al Crucii Roșii și găzduiește, de asemenea, numeroase organizații internaționale, inclusiv al doilea sediu ca mărime al ONU după New York: Oficiul Națiunilor Unite la Geneva, precum și sediul Băncii Reglementelor Internaționale din Basel, sediul Organizației Mondiale a Sănătății din Pregny-Chambésy și sediul Comitetului Olimpic Internațional din Lausanne. În domeniul european, este membru fondator al Asociației Europene de Liber Schimb și membru al spațiului Schengen, dar nu al UE și nici al Spațiului Economic European.
Elveția are patru regiuni culturale și lingvistice și patru limbi naționale: germană, franceză, italiană și romanșă, aceasta din urmă fiind doar parțial oficială. Ca urmare, elvețienii formează o națiune în sensul civic al termenului („Willensnation”), neavând o unicitate puternică la nivel etnic sau lingvistic. Simțul puternic de identitate și comunitate al elvețienilor se bazează pe un fundal istoric comun și pe principii și caracteristici politice comune, cum ar fi federalismul, democrația directă, simbolismul alpin și miturile fondatoare. Intelectualul Ernest Renan o citează în special ca exemplu în „Ce este o națiune?”.
Elveția, care este una dintre cele mai liberale economii de pe continent, are una dintre cele mai mari PIB nominal pe cap de locuitor și paritatea puterii de cumpărare din lume, precum și Indicele Dezvoltării Umane (IDU), cel mai ridicat de pe planetă (0,962). . Se află pe locul al doilea pe lista țărilor după speranța de viață, publicată de UN DESA; și este considerată una dintre cele mai puțin corupte țări și, de câțiva ani, prima în ceea ce privește competitivitatea economică și turistică, conform Forumului Economic Mondial.
Suisse / Elvețian/ Switzerland
I love my contry
Switzerland, in long form the Swiss Confederation, is a federal country in Central and Western Europe, made up of 26 cantons, with Berne as its de facto capital.
Switzerland is bordered by Germany to the north, Austria and Liechtenstein to the east-northeast, Italy to the south and southeast, and France to the west. It is a landlocked country, of which the Rhine, secured by international treaties, constitutes the only direct access to the sea. The country is geographically divided between the Alps, which occupy 60% of the territory, the Swiss Plateau and the Jura . Its population exceeds 8.8 million inhabitants, concentrated mainly on the Plateau, where the largest cities and economic centers are located: Zurich and Geneva — which are global cities — then Basel (the so-called cultural capital of the country) and Lausanne (home to the Federal Court). All host international organizations and, for the first three, an international airport.
The Swiss National Day celebrates every August 1 the founding of the Swiss Confederation thanks to the pact of alliance, dated August 1291, between the three original cantons: Uri, Schwyz and Unterwalden. The country has a long tradition of political and military neutrality and only joined the United Nations (UN) in 2002. However, it pursues an active foreign policy and is frequently involved in humanitarian and peacebuilding processes peace in the world. Switzerland is the birthplace of the International Committee of the Red Cross and is also home to numerous international organizations, including the second largest UN headquarters after New York: the United Nations Office at Geneva, as well as the headquarters of the Bank for International Settlements in Basel, the headquarters of the World Health Organization in Pregny-Chambésy and the headquarters of the International Olympic Committee in Lausanne. In the European domain, it is a founding member of the European Free Trade Association and a member of the Schengen area, but not of the EU nor the European Economic Area.
Switzerland has four cultural and linguistic regions and four national languages: German, French, Italian and Romansh, the latter being only partially official. As a result, the Swiss form a nation in the civic sense of the term (“Willensnation”), having no strong uniqueness on an ethnic or linguistic level. The Swiss’ strong sense of identity and community is based on a common historical background and shared political principles and characteristics such as federalism, direct democracy, Alpine symbolism and founding myths. The intellectual Ernest Renan cites it in particular as an example in “What is a Nation?”.
Switzerland, which is one of the most liberal economies on the continent, has one of the highest nominal GDP per capita and purchasing power parity in the world, as well as the Human Development Index (HDI). the highest on the planet (0.962). It is ranked second on the list of countries by life expectancy, published by the UN DESA; and is considered one of the least corrupt countries, and — for several years — as the first in terms of economic and tourism competitiveness, according to the World Economic Forum.
« La beauté d’une fleur c’est un amour qui ne se termine jamais. »
L’amour et l’amitié sont des perles que tu trouves sur le chemin de la vie. Sans concessions et sans préjugés, ils doivent être trouvés et cueillis; et au fil du temps ils te serviront à adoucir l’amertume des lendemains qui déchantent. Les fleurs de paradis que tu auras la chance de rencontrer dans les déserts que tu traversera inviteront ton cœur à éponger tes larmes jusqu’à l’infini.
Vidéo:
Ange: « Procession » (Sous-tité en anglais.)
Merci à Philips Records.
Pleacă fără să te uiți înapoi
« Frumusețea unei flori este o iubire care nu se termină niciodată. »
Dragostea și prietenia sunt perle pe care le găsești pe calea vieții. Fără concesii și fără prejudecăți, ele trebuie găsite și culese și, în timp, vor servi la atenuarea amărăciunii deziluzionarii zilelor de mâine. Florile paradisului pe care le vei avea șansa să le întâlnești în deșerturile pe care le vei străbate îți vor invita inima să-ți șteargă lacrimile până la infinit.
Video:
Ange: « Procession » (Subtitrat în engleză.)
Mulțumiri Philips Records.
Leave without looking back
« The beauty of a flower is a love that never ends. »
Love and friendship are pearls that you find on the path of life. Without concession and without prejudice, they must be found and picked and over time they will serve to soften the bitterness of disillusioning tomorrows. The flowers of paradise that you will have the chance to encounter in the deserts that you will cross will invite your heart to blot away your tears until infinity.
Au XIXe siècle, le réalisme était un mouvement artistique populaire aux Pays-Bas. Les artistes peignaient « de manière tonale », en utilisant de nombreuses variations claires et sombres d’une seule couleur. Lorsqu’il a débuté comme peintre, Van Gogh souhaitait réaliser les mêmes peintures sombres et réalistes que ses collègues néerlandais.
Son animation de « The Potato Eaters » est réalisée par Andrey Zakirzyanov.
Van Gogh considérait les Mangeurs de pommes de terre comme une pièce maîtresse, pour laquelle il choisit délibérément une composition difficile pour prouver qu’il était en passe de devenir un bon peintre de figures. Le tableau devait représenter la dure réalité de la vie à la campagne, c’est pourquoi il donnait aux paysans des visages grossiers et des mains osseuses et travailleuses. Il voulait montrer ainsi qu’ils « ont eux-mêmes labouré la terre avec ces mains qu’ils mettent dans le plat… qu’ils ont ainsi honnêtement gagné leur nourriture ».
Il a peint les cinq personnages dans des couleurs terreuses – « quelque chose comme la couleur d’une pomme de terre vraiment poussiéreuse, non pelée bien sûr ». Le message du tableau était plus important pour Van Gogh que l’anatomie correcte ou la perfection technique. Il était très satisfait du résultat : pourtant, sa peinture suscitait de nombreuses critiques en raison de ses couleurs très sombres et de ses figures pleines d’erreurs. Les Mangeurs de pommes de terre sont aujourd’hui l’une des œuvres les plus célèbres de Van Gogh.
Van Gogh « The Potato Eaters »
În secolul al XIX-lea, realismul a fost o mișcare de artă populară în Țările de Jos. Artiștii au pictat „tonal”, folosind multe variații deschise și întunecate ale unei singure culori. Când a început ca pictor, Van Gogh a vrut să creeze aceleași picturi întunecate și realiste ca și colegii săi olandezi.
Animația sa din „Mâncătorii de cartofi” este realizată de Andrey Zakirzyanov.
Van Gogh i-a văzut pe „Mâncătorii de cartofi” ca pe o piesă de spectacol, pentru care a ales în mod deliberat o compoziție dificilă pentru a dovedi că era pe cale să devină un bun pictor de figuri. Tabloul trebuia să înfățișeze realitatea dură a vieții de la țară, așa că le-a dat țăranilor fețe aspre și mâini osoase, lucrătoare. El a vrut să arate în acest fel că „au lucrat ei înșiși pământul cu aceste mâini pe care le pun în farfurie… că și-au câștigat astfel cinstit mâncarea”.
El a pictat cele cinci figuri în culori pământii – „ceva ca culoarea unui cartof cu adevărat prăfuit, cu pielea pe, desigur”. Mesajul picturii era mai important pentru Van Gogh decât anatomia corectă sau perfecțiunea tehnică. Este foarte mulțumit de rezultat: totuși, pictura lui atrage multe critici din cauza culorilor foarte închise și a figurilor pline de erori. The Potato Eaters este una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Van Gogh astăzi.
Van Gogh « The Potato Eaters »
In the 19th century, realism was a popular artistic movement in the Netherlands. Artists painted ‘tonally’, using many light and dark variations of a single colour. When he started out as a painter, Van Gogh wanted to make the same dark and realistic paintings as his Dutch colleagues.
His animation of ‘The Potato Eaters’ is made by Andrey Zakirzyanov.
Van Gogh saw the Potato Eaters as a showpiece, for which he deliberately chose a difficult composition to prove he was on his way to becoming a good figure painter. The painting had to depict the harsh reality of country life, so he gave the peasants coarse faces and bony, working hands. He wanted to show in this way that they ‘have tilled the earth themselves with these hands they are putting in the dish … that they have thus honestly earned their food’.
He painted the five figures in earth colours – ‘something like the colour of a really dusty potato, unpeeled of course’. The message of the painting was more important to Van Gogh than correct anatomy or technical perfection. He was very pleased with the result: yet his painting drew considerable criticism because its colours were so dark and the figures full of mistakes. Nowadays, the Potato Eaters is one of Van Gogh’s most famous works.
Le chien abandonné sur une aire d’autoroute n’est pas un mythe. C’est bien pendant la période estivale que l’on compte le plus d’animaux abandonnés : 60 000 en deux mois, soit 1 000 par jour, selon la fondation 30 Millions d’amis.
En cause ? Les départs en vacances et les propriétaires de chats et de chiens qui ne savent pas quoi en faire. Mais c’est aussi la période des portées de chatons. « La plupart des abandons ont lieu l’été, mais il y en a quand même beaucoup pendant tout le reste de l’année. »
Merci à Atropa Records.
Prieten pentru o zi, prieten pentru totdeauna
Câinele abandonat pe o zonă de odihnă de pe autostradă nu este un mit. În perioada de vară există cele mai multe animale abandonate: 60.000 în două luni, sau 1.000 pe zi, potrivit Fundației 30 de milioane de prieteni.
Îngrijorat ? Proprietarii de pisici și câini care nu știu ce să facă cu ei pleacă și ei în vacanță. Dar acesta este și cazul pisicuțelor. „Cele mai multe abandonuri au loc vara, dar sunt încă multe în restul anului.”
Mulțumiri Atropa Records.
Friend for a day, friend forever
The dog abandoned on a highway rest area is not a myth. It is during the summer period that there are the most abandoned animals: 60,000 in two months, or 1,000 per day, according to the 30 Million Friends Foundation.
The guilty ? vacationers and cat and dog owners who don’t know what to do with them. But it’s also the time for litters of kittens. “Most abandonments take place in summer, but there are still many the rest of the year.”
Si les insectes ont toujours 6 pattes c’est ce qui fait que les araignées et les scorpions n’en sont pas, car ils possèdent 8 pattes.
Les 47 000 espèces d’araignées recensées à ce jour sont diverses : de 10 cm chez certaines mygales à 0,2 mm chez les plus petites (araignée Patu marplesi). Heteropoda maxima est la plus grande araignée connue à ce jour, avec une envergure pattes étalées de 25 à 30 cm pour un corps de 46 mm au maximum.
Natură
Arahnofobi, aceste imagini nu sunt pentru tine!
Dacă insectele au întotdeauna 6 picioare, de aceea păianjenii și scorpionii nu sunt, deoarece au 8 picioare.
Cele 47.000 de specii de păianjeni înregistrate până în prezent sunt diverse: de la 10 cm la anumite tarantule până la 0,2 mm la cele mai mici (păianjen Patu marplesi). Heteropoda maxima este cel mai mare păianjen cunoscut până în prezent, cu o lungime a picioarelor răspândite de 25 până la 30 cm pentru un corp de maximum 46 mm.
Nature
Arachnophobes, these images are not for you!
If insects always have 6 legs, this is why spiders and scorpions are not, because they have 8 legs.
The 47,000 species of spiders recorded to date are diverse: from 10 cm in certain tarantulas to 0.2 mm in the smallest (Patu marplesi spider). Heteropoda maxima is the largest spider known to date, with a spread leg span of 25 to 30 cm for a body of 46 mm maximum.
Magnifique acteur, Iannis Jaccoud marche tout droit dans les pas de ses aînés. Il incarne admirablement tous les rôles qui lui sont confiés avec une aisance, un naturel et une simplicité à couper le souffle.
Le voici à l’âge de 8 ans dans un court métrage: « Déposer les enfants »
Court métrage réalisé à l’occasion du tricentenaire de la naissance de Jean-Jacques Rousseau dans le cadre d’un projet intitulé « La Faute à Rousseau », initié par la HEAD – Genève (Haute école d’art et de design), Rita Productions et la Radiotélévision Suisse. Un couple et ses cinq jeunes enfants roulent sur une route de périphérie. De petits conflits éclatent. On sent les parents tendus. Enfin on arrive au but du voyage : une « babykapple », boîte à bébés. Les auteurs font référence au fameux abandon par Rousseau de ses cinq enfants.
Cinematograful elvețian
***** Iannis Jaccoud *****
Magnific actor, Iannis Jaccoud calcă pe urmele bătrânilor săi. El întruchipează admirabil toate rolurile care i-au fost încredințate cu ușurință, naturalețe și simplitate uluitoare.
Iată-l la 8 ani într-un scurtmetraj: „Drop off the children”
Scurtmetraj produs cu ocazia tricentenarului nașterii lui Jean-Jacques Rousseau în cadrul unui proiect intitulat „La Faute à Rousseau”, inițiat de HEAD – Geneva (Haute Ecole d’Art et de Design), Rita Productions și Swiss. Radio și Televiziune. Un cuplu și cei cinci copii ai lor mici conduc pe un drum suburban. Mici conflicte izbucnesc. Simțim părinții încordați. Atingem în sfârșit scopul excursiei: un „babykapple”, o cutie pentru copii. Autorii se referă la faimosul abandon de către Rousseau a celor cinci copii ai săi.
Swiss Cinema
***** Iannis Jaccoud *****
Magnificent actor, Iannis Jaccoud follows in the footsteps of his elders. He admirably embodies all the roles entrusted to him with breathtaking ease, naturalness and simplicity.
Here he is at the age of 8 in a short film: “Drop off the children”
Short film produced on the occasion of the tercentenary of the birth of Jean-Jacques Rousseau as part of a project entitled “La Faute à Rousseau”, initiated by HEAD – Geneva (High School of Art and Design), Rita Productions and Swiss Radio and Television. A couple and their five young children are driving on a suburban road. Small conflicts break out. We feel the parents tense. Finally we arrive at the goal of the trip: a “babykapple”, a baby box. The authors refer to Rousseau’s famous abandonment of his five children.
“Hybrids” le court-métrage hallucinant où les poissons ont fusionné avec les déchets
Réalisé comme projet de fin d’études du MOPA, Hybrids est un court-métrage fascinant par la qualité de sa réalisation et le sujet qu’il aborde avec créativité : un océan si pollué que les poissons sont devenus des déchets.
Plus qu’une réalité, la pollution des océans est devenue un terrible fléau pour la faune animale qui voit des espèces disparaître au fil des années. À titre d’information, plus de 634 000 kilos de déchets sont déversés chaque seconde dans les océans, soit 20 milliards de tonnes de déchets par an !
De nombreux courts-métrages ont été réalisés pour nous ouvrir les yeux sur ce terrible phénomène, mais celui que nous allons vous présenter aujourd’hui est une véritable œuvre d’art en la matière. Réalisé par six étudiants (Florian Brauch, Matthieu Pujol, Kim Tailhades, Yohan Thireau, Romain Thirion et Vincent Govindin) de l’école MoPA en guise de projet de fin d’études, ce superbe court-métrage baptisé Hybrids dépeint un monde où les animaux ont dû s’adapter à la pollution pour pouvoir survivre.
„Hibrizi” scurtmetrajul uluitor în care peștii s-au contopit cu deșeurile
Produs ca proiect de absolvire MOPA, Hybrids este un scurtmetraj fascinant pentru calitatea producției sale și subiectul pe care îl abordează cu creativitate: un ocean atât de poluat încât peștii au devenit gunoi.
Mai mult decât o realitate, poluarea oceanelor a devenit un flagel teribil pentru fauna animală, care a văzut speciile dispărând de-a lungul anilor. Pentru informarea dvs., peste 634.000 de kilograme de deșeuri sunt aruncate în oceane în fiecare secundă, sau 20 de miliarde de tone de deșeuri pe an !
Au fost realizate multe scurtmetraje pentru a ne deschide ochii asupra acestui fenomen teribil, dar cel pe care vi-l vom prezenta astăzi este o adevărată operă de artă în acest domeniu. Regizat de șase studenți (Florian Brauch, Matthieu Pujol, Kim Tailhades, Yohan Thireau, Romain Thirion și Vincent Govindin) de la școala MoPA ca proiect de absolvire, acest superb scurtmetraj numit Hibrizi descrie o lume în care animalele trebuiau să se adapteze la poluare din pentru a supraviețui.
“Hybrids” the mind-blowing short film where fish have merged with waste
Produced as a MOPA graduation project, Hybrids is a fascinating short film for the quality of its production and the subject it tackles with creativity : an ocean so polluted that fish have become garbage.
More than a reality, the pollution of the oceans has become a terrible scourge for animal fauna, which has seen species disappear over the years. For your information, more than 634,000 kilos of waste are dumped into the oceans every second, or 20 billion tonnes of waste per year !
Many short films have been made to open our eyes to this terrible phenomenon, but the one we are going to present to you today is a true work of art in the matter. Directed by six students (Florian Brauch, Matthieu Pujol, Kim Tailhades, Yohan Thireau, Romain Thirion and Vincent Govindin) from the MoPA school as a graduation project, this superb short film called Hybrids depicts a world where animals had to adapt to the pollution in order to survive.
