Culture et Cinéma : Infiniment regrettée Maria Pacôme
Hommage à une très grande actrisse, Maria Pacôme
« Le noir t’allait si bien »
… est une comédie policière anglo-saxonne de Saul O’Hara, écrite en 1959. L’adaptation française de Jean Marsan a été créée en 1972 au théâtre Antoine par Maria Pacôme, Jean le Poulain et Odette Laure, et diffusée pour la première fois le 26 décembre 1975 arguments: John et Lucie sont des prédateurs : chacun de son côté s’est marié de nombreuses fois, et tous les richissimes conjoints sont rapidement décédés. L’inspecteur Campbell, de Scotland Yard, las de courir après eux sans pouvoir obtenir la moindre preuve de culpabilité, s’est arrangé pour les réunir dans le manoir appartenant à la sœur de Lucie. En les présentant l’un à l’autre, il espère les faire convoler en justes noces. La police espère ainsi assister au massacre et ramasser ce qui en restera…
Je n’entrerai pas dans les détails car cela est très personnel mais cet homme d’une trentaine d’année m’a sauvé la vie. Il est rarissime d’avoir le bonheur de rencontrer un être d’une telle bonté .
Je profite de ce petit billet pour mettre ou remettre en avant ce que tu fais si bien avec tous mes vœux du succès que tu mérites.
A toi François et merci encore.
Stéphane
*****
Prieteni ca tine rar îți găsesc în drum
A trebuit să spun mulțumesc François
Nu voi intra în detalii pentru că este personal, dar tipul acesta mi-a salvat viața. Este extrem de rar să ai fericirea de a întâlni o persoană atât de frumoasă.
Profit de această ocazie pentru a arăta ce faci cu atât de mult talent. Vă doresc succesul pe care îl meritaț.
Ție François și îți mulțumesc din nou.
Stéphane
*****
Friends like you don’t often find on your way
I had to say thank you François
I will not go into details because it is very personal, but this man in his thirties saved my life. It is extremely rare to have the happiness of meeting such a kind person.
I take this little post to highligh what you do so well with all my wishes for the success you deserve.
To you François and thank you again.
Stéphane
” On était producteur d’orchidées, malheureusement la concurrence avec la Hollande a fait qu’on a dû arrêter cette culture… et on s’est mis au cannabis pour pérenniser l’entreprise ”
Ouvrir le marché sur le THC, c’est aussi le choix de la famille Verdonnet dans la campagne genevoise. Spécialisés dans la production de fleurs, ils ont décidé de se lancer dans celle du cannabis légal, un pari sur l’avenir.
____________________
„Eram un producător de orhidee, din păcate, competiția cu Olanda a însemnat că trebuie să oprim această cultivare … și am început să folosim canabis pentru a menține afacerea în desfășurare”
Deschiderea pieței către THC este, de asemenea, alegerea familiei Verdonnet în mediul rural din Geneva. Specializați în producția de flori, au decis să se angajeze în producția de canabis legal, un pariu pe viitor.
____________________
« We were an orchid producer, unfortunately the competition with Holland meant that we had to stop this cultivation … and we started using cannabis to keep the business going »
Opening the market to THC is also the choice of the Verdonnet family in the Geneva countryside. Specializing in the production of flowers, they decided to embark on the production of legal cannabis, a bet on the future.
Un clip d’une dizaine de minutes retraçant l’arrivée, la révolte et la fuite d’une adolescente de l’un de ces camps que l’on pourrait qualifier de « concentration » aujourd’hui et que l’on réservait aux enfants orphelins il n’y a pas si longtemps encore dans certains pays de l’Est.
Magnifique mise en scène que nous devons à son réalisateur : Laurent Boutonnat, clip tourné à Budapest en Hongrie en l’espace d’une petite semaine seulement : du 18 au 23 février 1991.
Une très belle chanson interprétée par la magnifique artiste qu’est Mylène Farmer.
Merci à Polydor pour l’aimable autorisation.
____________________
Un clip de zece minute care descrie sosirea, revolta și fuga unei adolescente dintr-una din aceste tabere pe care am putea-o califica drept „concentrare” astăzi și care au fost rezervate copiilor orfani nu cu mult timp în urmă în unele țări din Europa de Est.
Magnifică punere în scenă pe care o datorăm regizorului său: Laurent Boutonnat, clip împușcat la Budapesta, Ungaria în decursul unei săptămâni scurte: în perioada 18-23 februarie 1991.
O melodie foarte frumoasă interpretată de magnifica artistă Mylène Farmer.
Mulțumim lui Polydor pentru permisiunea amabilă.
____________________
A ten-minute clip retracing the arrival, revolt and flight of a teenage girl from one of these camps that we could qualify as « concentration » today and that were reserved for children orphans not so long ago in some Eastern European countries.
Magnificent staging that we owe to its director: Laurent Boutonnat, clip shot in Budapest, Hungary in the space of a short week: from February 18 to 23, 1991.
A very beautiful song interpreted by the magnificent artist Mylène Farmer.
Lorsque la vie vous offre de faire une ballade sur le chemin des meilleurs
*****
Cultură și cinema: Evgeny Khmara
Când viața îți oferă să faci o plimbare pe calea celor mai buni
*****
Culture & Cinema : Evgeny Khmara
When life offers you a walk on the path of the best
Evgeny Khmara :
J’ai la chance, l’incroyable chance de compter parmi mes amis ce jeune compositeur Ukrainien : Evgeny Khmara. Il me fait la gentillesse de son amitié et me laisse le publier à loisir.
Je me dois de lui rendre hommage, le remercier et même le mettre en avant.
Evgeny Khmara est bien plus qu’un ami pour moi puisqu’il me fait rêver par le biais de sa musique, il m’évade et me fait quitter mon corps en m’offrant des chevauchées fantastiques à travers la steppe et la toundra.
Il nous offre un moment de répit dans le temps avec cette mélodie qu’il avait composé alors qu’il n’avait que 8 ans :
Sunt norocos, incredibil de norocos să am acest tânăr compozitor ucrainean printre prietenii mei: Evgeny Khmara. Îmi dă bunătatea prieteniei sale.
Îi datorez să îi aduc un omagiu, să-i mulțumesc și chiar să-l evidențiez.
Evgeny Khmara este mult mai mult decât un prieten pentru mine pentru că mă face să visez prin muzica sa care îmi permite să-mi părăsesc corpul și să fac plimbări fantastice prin stepă și tundră.
Ne oferă un moment de răgaz în timp cu această melodie pe care a compus-o pe când avea doar 8 ani :
I have the luck, the incredible luck to have among my friends this young Ukrainian composer: Evgeny Khmara. He does me the kindness of his friendship and lets me publish it at my leisure.
I have to pay tribute to him, thank him and even put him forward.
Evgeny Khmara is much more than a friend to me as he makes me dream through his music, he escapes me and takes me out off my body by given me fantastic rides through the steppe and the tundra.
He offers us a moment of respite in time with this melody he composed when he was only 8 years old :
Cei mai buni prieteni ai mei, cele mai rele coșmaruri ale mele
M-ai rănit prea tare !
*****
My best friends, my worst nightmares
You hurt me too much !
Je ne sais pas si c’est karmique mais chaque fois que j’aime quelqu’un, chaque fois que je me donne à fond pour la personne aimée, je me reçois une claque en pleine gueule. Je me dis chaque fois que ça sera la dernière mais comme un boomrang, l’amour que je donne me revient systématiquement comme une punition.
J’ai vraiment très peu d’amis mais le peu d’amis que j’ai, heureusement me sont fidèles et sincères. Je ne sais pas de quoi sera faite la vie demain mais si elle coûte si cher, autant y renoncer.
Merci au label Polydor pour son autorisation.
Stéphane Guibert
____________________
Nu știu dacă este karmic, dar de fiecare dată când iubesc pe cineva, de fiecare dată când dau totul pentru persoana pe care o iubesc, am o palmă în față. Îmi spun de fiecare dată că va fi ultima, dar ca un boomrang, dragostea pe care o dau întotdeauna îmi revine ca o pedeapsă.
Am foarte puțini prieteni, dar câțiva prieteni pe care îi am sunt din fericire loiali și sinceri. Nu știu cum va fi viața mâine, dacă este atât de scump, prefer să renunț.
Mulțumim etichetei Polydor pentru autorizare.
Stéphane Guibert
____________________
I don’t know if it’s karmic, but every time i love someone, every time i give my all for the person i love, i get a slap in the face. I tell myself every time it will be the last but like a boomrang, the love that i give always comes back to me as a punishment.
I really have very few friends, but the few friends i have, luckily, are loyal and sincere to me. I don’t know what life will be like tomorrow, but if it costs so much, i might as well give it up.
